duminică, 3 octombrie 2010

Transalpina

In postarea anterioara am scris despre Transalpina desi nu am parcurs drumul, m-am axat pe spusele unui prieten care este indragostit de acest drum. Astazi am avut deosebita placere de al insotii in excursia mirifica.
Cu cat inaintam spre Drumul Regelui cu atat simteam mai profund istoria lui, la aceasta senzatie a contribuit in foarte mare masura amicul indragostit de acest drum.
Transalpina, drumul situat la cea mai inalta atitudine, isi merita cu prisocinta numele de Drumul Regelui. Peisajele care insotesc drumul sunt demne de un rege si te si fac sa te simnti ca atare: adica regeste.
Am pornit pe Drumul Regelui dinspre Jina, o alta zona mirifica, si cum este in toata tara situatia drumurilor nici aici nu se dezminte faptul crud si real. Drumul nu e ca in palma, dar pe acest fragment vezi ce poate nu vezi in alte zone poate mai strategice din tara, si anume muncitori muncind pe brinci sa asfalteze drumul. Efectiv nu mia venit sa cred, in varful muntelui drum de nota 20 cum nu vezi in majoritatea marilor orase. Pana in varful muntelui daca aduni portiunile neasfaltate, nu cred ca insumeaza 7 kilometrii. Diferenta dintre 135 parcursi de noi azi: drum excelent. Dupa parerea mea este accesibila pentru majorotatea masinilor, chiar si cele de fite.
    Cand parcurgi acest drum, Transalpina, efectiv intelegi zicala : Romanul s-a nascut poet.
Chai daca nu te pricepi la cuvinte inbarligate si pompoase, peisajul te indeamna sa incerci sa scrii poezii dar eu zic scurt pe dos: NU SE POATE DESCRIE PRIN CUVINTE. Efectiv este natura mama, salbatica si dichisita.
   Pe tot parcursul drumului totusi am avut in gand negru care nu ma lasat in pace. Cu cat devine mai cunoscut, mai usor de accesat cu atat nivelul de gunoi aruncat de oameni fara un pic de respect de natura va creste diminuand astfel acel sentiment de a fi Rege pentru o zi.

    Parcurgeti traseul, respectati natura si conservatil! Sa ne simtim Regeste macar cand trecem pe TRANSALPINA.

miercuri, 8 septembrie 2010

Drumul Regelui

Transalpina, cunoscut si sub numele de Drumul Regelui, este cel mai inalt drum rutier din Romania atingand altitudinea maxima in Pasul Urdele 2145 m. Desi este mai inalta si mai frumoasa decat Transfagarasanul, este mai putin cunoscuta pentru ca , Transalpina, cu toate ca este catalogat drum national, DN 67c, nu a fost pana in 2009 niciodata asfaltata.
Poate ca tocmai faptul ca a fost asa greu de parcurs a facut ca Transalpina sa-si pastreze neatinsa salbaticia si farmecul aparte pe care putine locuri din tara il mai au. Este printre putinele drumuri din tara pe care se poata ajunge cu masina pana la... nori si chiar deasupra lor ( vezi poze pe http:// www.transalpina.bizz ).
Transalpina (DN 67C) face legatura intre Transilvania si Oltenia. Aflat la peste 2.000 de metri altitudine, Transalpina este cel mai înalt drum din România care poate fi traversat cu maşina, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m).
In 2009 a inceput asfaltarea si modernizarea acestui drum pe o distanţă de 148 de kilometri, între Sebeş, judeţul Alba si Bengesti judeţul Gorj. La inceputul verii 2010 mai mult de jumatate din acest traseu era deja asfaltat. Se preconizeaza ca intreaga Transalpina va fi asfaltat si modernizata pana la finele anului 2011.
Începuturile acestui drum sunt neclare. Unele surse susţin că a fost construit prima dată de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii, motiv pentru care pe hărţile de istorie este trecut sub denumirea de "coridorul IV strategic roman".
Există şi o legendă locală, care spune că, la sfârşitul secolului XVIII şi la începutul secolului XIX, fiecare familie de localnici a participat la construirea unei porţiuni din acest drum, în funcţie de posibilităţile fizice şi financiare ale sale. Potrivit altor surse, şoseaua a fost construită şi pietruită de germani în timpul primului razboi mondial , din raţiuni militare, însă a fost foarte puţin folosită. Transalpina a fost reconstruită în perioada interbelică şi dată în folosinţă în 1935, când a fost inaugurată de regele Carol al II-lea. Drumul a mai fost reabilitat în timpul celui de-al doilea razboi mondial, când germanii aveau nevoie de această cale de acces din motive militare. De atunci Transalpina a fost foarte puţin întreţinuta.
Traseul era folosit din timpuri stravechi de catre pastorii din Marginimea Sibiului care isi treceau turmele in Oltenia, fiind nu mai mult decat o cararuie prapastioasa pentru cai, numita sugestiv "Poteca Dracului".
Inaugurarea Transalpinei s-a facut in primele zile ale anului 1935 de catre regele Carol al II-lea la Poiana Sibiului. La acea vreme, drumul era considerat o mare realizare tehnica, cu rol economic, strategic si militar, cu atat mai mult cu cat oamenilor le era proaspata in minte perioada in care li se impusese religia catolica si cand unele familii au plecat pe acest drum pentru a-si pastra traditia. Conform memoriilor localnicilor, circa 200 de localnici din Jina, aflat acum in judetul Sibiu, insotiti de preotul satului, au luat drumul bejaniei, traversand muntii pe "Poteca Dracului" si stabilindu-se in localitatea Corbii de Piatra din actualul judet Arges. Asa se explica si faptul ca locuitorii din Marginimea Sibiului si cei din localitatile Novaci, Vaideeni si Babeni, aflate dincolo de munti, in judetul Valcea, au aceleasi costume nationale, aceleasi traditii si aceeasi ocupatie: pastoritul, fiind cunoscuti sub numele de "ungureni".
Transalpina, Drumul Regelui, porneste din Jina de unde coboara pe o distanta de 7 km pana la Sugag. De aici incepe urcusul. Dupa cativa kilometri se ajunge la barajul Tau si apoi la barajul Oasa. Transalpina continua traversand in partea stanga Barajul Oasa mergand apoi pana la Obarsia Lotrului.
Tot de la barajul Oasa, in dreapta, se poate lua spre colonia de la "Fetita", unde s-a construit o manastire. De acolo, urcand la Sureanu, se trece prin "Luncile Prigoanei", un loc de trista amintire pentru localnici, deoarece aici erau pedepsiti cei ce vroiau sa plece in bejenie, si se ajunge la Cabana si iezerul Sureanu, magnific descris de Lucian Blaga, in acelasi "Hronicul si cantecul varstelor".Vechea cabana Oasa este acoperita acum de apele lacului de la barajul cu acelasi nume, ca de altfel si celebrul "brad stramb" al lui Mihail Sadoveanu de pe Valea Frumoasei, iar de aici se ajunge in localitatea Sadu si apoi in Talmaciu, dupa ce se parcurg 62 km de peisaj minunat.
De la Obarsia Lotrului, aflata intr-o vale cu o deschidere foarte frumoasa, sunt mai multe posibilitati: se poate merge in stanga spre Brezoi ce se afla la circa 60 km, trecand pe langa Lacul Vidra si apoi prin statiunea Voineasa, sau in dreapta spre Petrila, care e cale de 28 de km. Pentru a continua insa Drumul Regelui, Transalpina, DN 67C trebuie mers inainte spre Novaci. De fapt, de abia acum incepe cea mai spectaculoasa parte a Drumului Regal, drumul prin zona alpina, adevarata Transalpina. Serpentinele se insiruie una dupa alta, ducandu-ne in locuri tot mai inalte: Stefanu, Carbunele, Muntinu, Urdele. Dintr-o data muntele dispare, iar in fata se intinde platoul de pe varful Papusa de unde se coboara in Statiunea Ranca si apoi la Novaci unde ia sfarsit Transalpina.
In 1935, la inaugurarea Transalpinei, Carol al II-lea si suita sa au parcurs traseul Jina - Novaci in opt ore. In zilele noastre datorita lucrarilor aflate in curs pe traseul Jina - Sugag, Transalpina este parcursa pe traseul Sebes - Sugag - Obarsia Lotrului - Ranca - Novaci intr-un timp de aproximativ 3 - 4 ore.

Articol preluat de pe http://transalpina.bizz

vineri, 23 iulie 2010

CISNADIOARA

Localitatea este cunoscută pentru atracţiile sale turistice (frumuseţi naturale, monumente de mare însemnătate istorică). În Cisnădioara se află o bazilică în stil romanic din a doua jumătate a secolului al XII-lea şi cea mai veche orgă cu tuburi din România în stare funcţională (începutul secolului al XVIII-lea).
Biserica fortificată din Cisnădioara.
Numită „cetate” de către localnici, biserica fortificată a Sfântului Mihail (de unde şi denumirea în germană a aşezării, Michelsberg) este situată în vârful unui deal stâncos care mărgineşte satul la sud, pe un platou foarte îngust. Monumentul se prezintă ca o bazilică scurtă cu trei nave, înconjurată de fortificaţii, şi este unul dintre cele mai vechi şi mai reprezentative pentru stilului romanic în Transilvania.A fost construită din piatră între anii 1162 şi 1223, fiind formată din nava centrală, două nave laterale, cor, absida centrală şi două abside laterale. Iniţial a fost proiectată şi construirea a două turnuri, care nu au fost însă executate. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, bisericii i s-a adăugat un portal romanic încadrat de arcade; se plănuia îmbrăcarea faţadei de apus, poate şi a celorlalte faţade, cu arcade, lucrare care, de asemenea, nu a fost executată. În interiorul lăcaşului sunt aşezate plăci comemorative cu numele ofiţerilor şi soldaţilor germani şi austro-ungari care au căzut în toamna anului 1916 în luptele din jurul Sibiului. Plăcile funerare au fost strămutate din cimitirul de la Guşteriţa în anul 1940.
Monumentul este cunoscut pentru acustica sa impresionantă, aici fiind organizate concerte.
Platoul pe care este construită bazilica a fost înconjurat de o incintă cu ziduri de piatră, având înălţimea de 4-6 m spre exterior şi 2-3 m în interior. Zidul din jurul bisericii, prevăzut cu un turn de poartă interior pe partea de sud, a fost ridicat la începutul secolului al XIII-lea cu drum de strajă zidit şi creneluri.

Cititi una dintre legendele cetatii din pagina Frumusetiile Judetului Sibiu.

miercuri, 21 iulie 2010

PESTERA SUGAU




Cine a auzit oare de Pestera Sugau din Muntii Giurgeului, Carpatii Orientali? Eu unu pana in wekendul trecut nici nu stiam de existenta ei. Si culmea este ca am trecut pe langa ea de vreo 2 ori.
Nu este o pestera foarte vizitata de public pentru ca nici nu este cunoscuta. De asta sunt sigur deoarece au aparut doua grupe mai mari fara programare in prealabil si saracii oameni nu stiau cum sa rezolve problema biletelor. Nu aveau suficiente la casa, in rest oameni destul de bine organizati.
O pestera nu foarte mare cu formatiuni calcaroase foarte interesante (doar de fantezie ai nevoie), fiind si neiluminat ai senzatia ca esti unul dintre speologi care inceraca sa descopere frunusetiile ei, senzatie profund subliniata de lanterna din mijlocul capului.
Pestera este pe patru nivele, deschis publicului doar nivelul 4, pe o lugime de 150 metrii. Alcatuita din mai multe sali mai micute, fiecare cu splendoarea ei si cu elemente ce merita sa fie vazute. Denumirile salilor sunt destul de reusite si chiar le merita cu prisocinta:
- Sala Vestiar, locul unde te pregatesti pentru experienta;
- Sala Sfatului, locul de testare a novicilor viitori speologi, eu unu nu cred ca reuseam sa trec de aceasta proba;
- Sala Descoperirilor, aicea sunt cateva lucruri interesante, Delfinul, Gura Lupului, Meduza, Alba ca Zapada si cei Sapte Pitici, Ochii Bufnitei, Gura Soacrei, Lumea Fermecata, Mos Niculae si fara sati dai seama ai trecut si in Sala Hornurilor, unde apa a facut treaba in alta forma;
- Sala Edmund, locul de iernare peste iarna a liliecilor;
- Sala Muzicii, o rezonanta a sunetului foarte buna, zic ei. Ghidul povestea ca a fost si un mic concert de muzica clasica cu cerc inchis pentru a testa aceasta teorie;
- Sala Buzduganelor, preferata mea, zona in care formatiunile calcaroase sau format total diferit fata de restul salilor, motivul fiind ca erau scufundate sub apa. Doar o mica parte din ea am reusit sa o vizitam, ar fi trebuit sa ne taram vreo 30 de metrii pe burta ca sa intram pana in capat, fara echipament imposibil.

Ar mai fi si alte sali dar pentru publicul larg sunt inchise. Este o pestera umeda si noroioasa, destul de greu accesibil pentru no,i oamenii de rand.
Temperatura nu urca peste 10 grade.
O legenda despre pestera ar fi ca pe durata a sapte ani se aduna cateva galeti de aur, unul dintre motive pentru care locuitorii locului intrau in ea. Legenda fiind poate ca are ceva adevar dar pana acuma nu sa auzit de nimeni ca ar fi gasit aur in pestera.

Recomand cu caldura persoanelor care pretuiesc natura salbatica si respecta frumusetiile lor. Nu acelor oameni care iau cu ei bucati din ea ca suvenir. Adevaratul suvenir este imaginea intiparita in minte si dorinta de a te intoarce cat mai curand sa o vizitezi.

O ADEVARATA BIJUTERIE A NATURII!!! RESPECTATI NATURA SA NE BUCURAM DE EA CAT MAI MULT SI MULTI!!!