miercuri, 21 iulie 2010

PESTERA SUGAU




Cine a auzit oare de Pestera Sugau din Muntii Giurgeului, Carpatii Orientali? Eu unu pana in wekendul trecut nici nu stiam de existenta ei. Si culmea este ca am trecut pe langa ea de vreo 2 ori.
Nu este o pestera foarte vizitata de public pentru ca nici nu este cunoscuta. De asta sunt sigur deoarece au aparut doua grupe mai mari fara programare in prealabil si saracii oameni nu stiau cum sa rezolve problema biletelor. Nu aveau suficiente la casa, in rest oameni destul de bine organizati.
O pestera nu foarte mare cu formatiuni calcaroase foarte interesante (doar de fantezie ai nevoie), fiind si neiluminat ai senzatia ca esti unul dintre speologi care inceraca sa descopere frunusetiile ei, senzatie profund subliniata de lanterna din mijlocul capului.
Pestera este pe patru nivele, deschis publicului doar nivelul 4, pe o lugime de 150 metrii. Alcatuita din mai multe sali mai micute, fiecare cu splendoarea ei si cu elemente ce merita sa fie vazute. Denumirile salilor sunt destul de reusite si chiar le merita cu prisocinta:
- Sala Vestiar, locul unde te pregatesti pentru experienta;
- Sala Sfatului, locul de testare a novicilor viitori speologi, eu unu nu cred ca reuseam sa trec de aceasta proba;
- Sala Descoperirilor, aicea sunt cateva lucruri interesante, Delfinul, Gura Lupului, Meduza, Alba ca Zapada si cei Sapte Pitici, Ochii Bufnitei, Gura Soacrei, Lumea Fermecata, Mos Niculae si fara sati dai seama ai trecut si in Sala Hornurilor, unde apa a facut treaba in alta forma;
- Sala Edmund, locul de iernare peste iarna a liliecilor;
- Sala Muzicii, o rezonanta a sunetului foarte buna, zic ei. Ghidul povestea ca a fost si un mic concert de muzica clasica cu cerc inchis pentru a testa aceasta teorie;
- Sala Buzduganelor, preferata mea, zona in care formatiunile calcaroase sau format total diferit fata de restul salilor, motivul fiind ca erau scufundate sub apa. Doar o mica parte din ea am reusit sa o vizitam, ar fi trebuit sa ne taram vreo 30 de metrii pe burta ca sa intram pana in capat, fara echipament imposibil.

Ar mai fi si alte sali dar pentru publicul larg sunt inchise. Este o pestera umeda si noroioasa, destul de greu accesibil pentru no,i oamenii de rand.
Temperatura nu urca peste 10 grade.
O legenda despre pestera ar fi ca pe durata a sapte ani se aduna cateva galeti de aur, unul dintre motive pentru care locuitorii locului intrau in ea. Legenda fiind poate ca are ceva adevar dar pana acuma nu sa auzit de nimeni ca ar fi gasit aur in pestera.

Recomand cu caldura persoanelor care pretuiesc natura salbatica si respecta frumusetiile lor. Nu acelor oameni care iau cu ei bucati din ea ca suvenir. Adevaratul suvenir este imaginea intiparita in minte si dorinta de a te intoarce cat mai curand sa o vizitezi.

O ADEVARATA BIJUTERIE A NATURII!!! RESPECTATI NATURA SA NE BUCURAM DE EA CAT MAI MULT SI MULTI!!!

2 comentarii:

  1. Foarte frumoasa pestera. Ati descris-o foarte frmos. As vrea si eu sa ajung acolo candva.

    RăspundețiȘtergere
  2. Din cate am citit, e un loc care merita cu adevarat sa fie vizitat, si pozele, de asemenea sunt foarte frumoase! Sper sa ajung si eu intr`o zi..

    RăspundețiȘtergere