Transalpina

In postarea anterioara am scris despre Transalpina desi nu am parcurs drumul, m-am axat pe spusele unui prieten care este indragostit de acest drum. Astazi am avut deosebita placere de al insotii in excursia mirifica.
Cu cat inaintam spre Drumul Regelui cu atat simteam mai profund istoria lui, la aceasta senzatie a contribuit in foarte mare masura amicul indragostit de acest drum.
Transalpina, drumul situat la cea mai inalta atitudine, isi merita cu prisocinta numele de Drumul Regelui. Peisajele care insotesc drumul sunt demne de un rege si te si fac sa te simnti ca atare: adica regeste.
Am pornit pe Drumul Regelui dinspre Jina, o alta zona mirifica, si cum este in toata tara situatia drumurilor nici aici nu se dezminte faptul crud si real. Drumul nu e ca in palma, dar pe acest fragment vezi ce poate nu vezi in alte zone poate mai strategice din tara, si anume muncitori muncind pe brinci sa asfalteze drumul. Efectiv nu mia venit sa cred, in varful muntelui drum de nota 20 cum nu vezi in majoritatea marilor orase. Pana in varful muntelui daca aduni portiunile neasfaltate, nu cred ca insumeaza 7 kilometrii. Diferenta dintre 135 parcursi de noi azi: drum excelent. Dupa parerea mea este accesibila pentru majorotatea masinilor, chiar si cele de fite.
    Cand parcurgi acest drum, Transalpina, efectiv intelegi zicala : Romanul s-a nascut poet.
Chai daca nu te pricepi la cuvinte inbarligate si pompoase, peisajul te indeamna sa incerci sa scrii poezii dar eu zic scurt pe dos: NU SE POATE DESCRIE PRIN CUVINTE. Efectiv este natura mama, salbatica si dichisita.
   Pe tot parcursul drumului totusi am avut in gand negru care nu ma lasat in pace. Cu cat devine mai cunoscut, mai usor de accesat cu atat nivelul de gunoi aruncat de oameni fara un pic de respect de natura va creste diminuand astfel acel sentiment de a fi Rege pentru o zi.

    Parcurgeti traseul, respectati natura si conservatil! Sa ne simtim Regeste macar cand trecem pe TRANSALPINA.