CISNADIOARA

Localitatea este cunoscută pentru atracţiile sale turistice (frumuseţi naturale, monumente de mare însemnătate istorică). În Cisnădioara se află o bazilică în stil romanic din a doua jumătate a secolului al XII-lea şi cea mai veche orgă cu tuburi din România în stare funcţională (începutul secolului al XVIII-lea).
Biserica fortificată din Cisnădioara.
Numită „cetate” de către localnici, biserica fortificată a Sfântului Mihail (de unde şi denumirea în germană a aşezării, Michelsberg) este situată în vârful unui deal stâncos care mărgineşte satul la sud, pe un platou foarte îngust. Monumentul se prezintă ca o bazilică scurtă cu trei nave, înconjurată de fortificaţii, şi este unul dintre cele mai vechi şi mai reprezentative pentru stilului romanic în Transilvania.A fost construită din piatră între anii 1162 şi 1223, fiind formată din nava centrală, două nave laterale, cor, absida centrală şi două abside laterale. Iniţial a fost proiectată şi construirea a două turnuri, care nu au fost însă executate. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, bisericii i s-a adăugat un portal romanic încadrat de arcade; se plănuia îmbrăcarea faţadei de apus, poate şi a celorlalte faţade, cu arcade, lucrare care, de asemenea, nu a fost executată. În interiorul lăcaşului sunt aşezate plăci comemorative cu numele ofiţerilor şi soldaţilor germani şi austro-ungari care au căzut în toamna anului 1916 în luptele din jurul Sibiului. Plăcile funerare au fost strămutate din cimitirul de la Guşteriţa în anul 1940.
Monumentul este cunoscut pentru acustica sa impresionantă, aici fiind organizate concerte.
Platoul pe care este construită bazilica a fost înconjurat de o incintă cu ziduri de piatră, având înălţimea de 4-6 m spre exterior şi 2-3 m în interior. Zidul din jurul bisericii, prevăzut cu un turn de poartă interior pe partea de sud, a fost ridicat la începutul secolului al XIII-lea cu drum de strajă zidit şi creneluri.

Cititi una dintre legendele cetatii din pagina Frumusetiile Judetului Sibiu.

PESTERA SUGAU

Cine a auzit oare de Pestera Sugau din Muntii Giurgeului, Carpatii Orientali? Eu unu pana in wekendul trecut nici nu stiam de existenta ei. Si culmea este ca am trecut pe langa ea de vreo 2 ori.
Nu este o pestera foarte vizitata de public pentru ca nici nu este cunoscuta. De asta sunt sigur deoarece au aparut doua grupe mai mari fara programare in prealabil si saracii oameni nu stiau cum sa rezolve problema biletelor. Nu aveau suficiente la casa, in rest oameni destul de bine organizati.
O pestera nu foarte mare cu formatiuni calcaroase foarte interesante (doar de fantezie ai nevoie), fiind si neiluminat ai senzatia ca esti unul dintre speologi care inceraca sa descopere frunusetiile ei, senzatie profund subliniata de lanterna din mijlocul capului.
Pestera este pe patru nivele, deschis publicului doar nivelul 4, pe o lugime de 150 metrii. Alcatuita din mai multe sali mai micute, fiecare cu splendoarea ei si cu elemente ce merita sa fie vazute. Denumirile salilor sunt destul de reusite si chiar le merita cu prisocinta:
- Sala Vestiar, locul unde te pregatesti pentru experienta;
- Sala Sfatului, locul de testare a novicilor viitori speologi, eu unu nu cred ca reuseam sa trec de aceasta proba;
- Sala Descoperirilor, aicea sunt cateva lucruri interesante, Delfinul, Gura Lupului, Meduza, Alba ca Zapada si cei Sapte Pitici, Ochii Bufnitei, Gura Soacrei, Lumea Fermecata, Mos Niculae si fara sati dai seama ai trecut si in Sala Hornurilor, unde apa a facut treaba in alta forma;
- Sala Edmund, locul de iernare peste iarna a liliecilor;
- Sala Muzicii, o rezonanta a sunetului foarte buna, zic ei. Ghidul povestea ca a fost si un mic concert de muzica clasica cu cerc inchis pentru a testa aceasta teorie;
- Sala Buzduganelor, preferata mea, zona in care formatiunile calcaroase sau format total diferit fata de restul salilor, motivul fiind ca erau scufundate sub apa. Doar o mica parte din ea am reusit sa o vizitam, ar fi trebuit sa ne taram vreo 30 de metrii pe burta ca sa intram pana in capat, fara echipament imposibil.

Ar mai fi si alte sali dar pentru publicul larg sunt inchise. Este o pestera umeda si noroioasa, destul de greu accesibil pentru no,i oamenii de rand.
Temperatura nu urca peste 10 grade.
O legenda despre pestera ar fi ca pe durata a sapte ani se aduna cateva galeti de aur, unul dintre motive pentru care locuitorii locului intrau in ea. Legenda fiind poate ca are ceva adevar dar pana acuma nu sa auzit de nimeni ca ar fi gasit aur in pestera.

Recomand cu caldura persoanelor care pretuiesc natura salbatica si respecta frumusetiile lor. Nu acelor oameni care iau cu ei bucati din ea ca suvenir. Adevaratul suvenir este imaginea intiparita in minte si dorinta de a te intoarce cat mai curand sa o vizitezi.

O ADEVARATA BIJUTERIE A NATURII!!! RESPECTATI NATURA SA NE BUCURAM DE EA CAT MAI MULT SI MULTI!!!